Legenda Bucurestiului

A fost odata un padurar sarac care traia impreuna cu fiica sa, pe nume Dambovita, intr-o padure mare si adanca. Fata stia toate secretele padurii si cararile ascunse sub iarba si tufisuri.

Intr-o zi un print dintr-un taram indepartat s-a ratacit in padure. Intalnind-o pe Dambovita i-a cerut acesteia sa ii gaseasca drumul. Fiind o fata de treaba ea i-a aratat cararea. Printul a vazut-o atat de blanda si frumoasa si a cerut-o de sotie. Atunci Dambovita i-a spus ca ea deja i-a promis mana lui Bucur. Bucur era un pastor care locuia langa padure. Ca multumire, printul, care nu era nimeni altul decat Printul Muntilor, i-a daruit fetei un mic cutitas si un titirez. Daca ar fi invartit titirezul orice dorinta ar fi devenit realitate.

Dupa aceea intalnire cu printul, fata a luat cutitul si titirezul si i le-a aratat lui Bucur, logodnicul ei. Vrand sa ii arate cat de mult il iubeste si ca i-a fost credincioasa, ea a infipt cutitul intr-o piatra. Din locul in care a lovit piatra a iesit un rau limpede ca si lacrimile fetei. Raul a fost numit Dambovita, dupa numele ei, iar ea impreuna cu iubitul ei au intemeiat un mic sat la marginea padurii, pe malurile raului. Bucur a numit asezarea dupa numele lui. Si asa micul sat, astazi un mare oras, se numeste Bucuresti si apa care il traverseaza se numeste Dambovita.